ISTORIA ARTELOR - cronologic Homer – sec VIII – sec II Ihr comasat cu secolul VII- Ihr In artele platice perioada homerica se studiaza separat.Elemente reprezentative gasim ceramica si siluiete de animale. Dezvoltarea celor doua mari puteri aparute in meiteranana ( greaca si romana) isi gaseste originea in culturile care inflorisera in aria M. Egee – cu 2000 de ani inainte in mileniul II. Creta, Egiptul si Orientul apropiat au constituit baza culturala pentru noile idei. Arhitectura Arhitectura greacă urmăre?te realizarea unor construc?ii func?ionale ce participă la organizarea ora?elor- cetate. Ordinele de arhitectură. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul ra?ionalist al artei ?i se adresează unor fiin?e ra?ionale convingând prin ordine, echilibru ?i armonie. Grecii au realizat construc?ii simple cu linii clare, simplitate ce se impune pentru că grecii au un sim? accentuat al ordinii. Construc?iile dau impresia de durabil, calm, stabiltate ?i de echilibru. Pentru realizarea acestor edificii, grecii au folosit matematica, calculând precis raporturi dintre verticale ?i orizontale, plin ?i gol, structură ?i decora?ie. Ca ?i în sculptură, ?i în arhitectură există o armonie matematică între întreg ?i păr?ile lui componente. Ordinele de arhitectură au fost inventate de greci pentru pentru a stabili numrul, mărimea ?i modul cum sunt dispuse coloanele în ansamblul clădirii(mai ales în construc?ia templelor). Ordinul exprimă a?ezarea într-un raport armonios a platformei, coloanei, antablamentului ?i frontonului, raportându-se în permanen?ă la dimensiunile omului. Sunt trei ordine:doricul,ionicul, ?i corinticul. Aceste ordine au apărut în perioade diferite, în locuri diferite ?i au trăsături diferite. Ordinul doric a apărut în perioada arhaică ?i s-a dezvoltat în Peloponez ?i în sudul Italiei(Sicilia). Acesta exprimă robuste?ete, prin forme puternice, profile ?i decora?ii sobre. Ordinul ionic este al doilea ordin, în ordine cronologică apărut în perioada arhaică dezvoltându-se în coloniile din Asia Mică ?i în insulele din Marea Egee. Fa?ă de doric, ionicul este mai bogat decorat ?i are propor?ii mai elegante. Ordinul corintian apare la sfâr?itul perioadei clasice, în Asia Mică, ?i este caracterizat ca fiind o expresie a bogă?iei decorative ?i a elegan?ei. El se aseamănă în mare parte cu ionicul, doar capitelul este mai înalt ?i mai decorat. Doricul-platforma pe care este a?ezat templul are mai multe trepte înalte, iar coloana este a?ezată direct pe stilobat(ultima treaptă a platformei), fără bază, are fusul tronconic, cu sau fără caneluri (?en?ule?e verticale), ?i capitel simplu format din echină ?i abacă. Antablamentul este format din arhitrava continuă, friza-cumetope(decorate cu bazoreliefuri sau colorate) ?i triglife-?i corni?a. Frontonul reprezintă triunghiul format de cele două pante ale acoperi?uri ?i este decorat cu basoreliefuri sau statui adosate timpanului. Ionicul este caracteristic platformei formată din mai multe trepte dar mai pu?in înalte fa?p de doric, coloana sprijinindu-se de stilobat cu ajutorul unei baze. Fusul coloanei este cilindric ?i mult mai zvelt ?i elegant având obligatoriu caneluri care sporesc senza?ia de verticalitate. Capitelul este format din frunze de acand(1-2 ?iruri) ?i volute răsucite(inspirate după coarnele de berbec. Antablamentul este format din arhitravă(cu profile a?ezate în retrageri succesive), friză continuă(simplă sau decorată cu basoreliefuri) ?i corni?ă. Frontonul nu se deosebe?te fundamental de cel doric. Corinticul are un singur element diferit fa?ă de ionicul cu care se aseamănă, capitelul ce este format din trei ?iruri suprapuse de frunze de acant ?i volute(ob?inute prin răsucirea frunzelor de la col?uri sub forma volutelor). Ordinul ionic Ordinul doric Ordinul corintic Programul constructiv În antichitate, grecii au realizat construc?ii tipice ce au fost adevărate exemple pentru civiliza?ia romană. Agora Agora din Thessaloniki Agora sau pia?a publică este cel mai vechi complex civic din antichitate. Aceasta era numită ?i "zona urbană centrală", fiind centrul spiritual, juridic, politic ?i comercial al comunită?ii. Agora îndeplinea mai multe func?ii, astfel era considerată loc public pentru adunările cetă?enilor, loc sacru pentru desfă?urarea ritualulilor de cult, loc de depozitare ?i schimb de mărfuri, dar ?i loc de recreere ?i plimbare. Această pia?ă, avea diverse forme în func?ie de configura?ia terenului, dar obligatoriu avea temple portice(suită de coloane unite între ele prin antablamente sau arcade), casa sfatului, teatre, altare etc.Templul Templul lui Apolo Templul(sau casa zeului) reprezintă cea mai importantă construc?ie din arhitectura greacă.Până în perioada arhaică, ritualurile se desfă?urau în jurul unui copac considerat sfânt, sau la intrarea unei grote, apoi a apărut ideea construirii unui loc special închinat unui zeu. Fa?ă de templul egiptean care era plin de mister ?i în care statuia zeului nu putea fi văzută de credincio?i, templul grec este deschis acestora având statuia zeului la vedere, pentru a-i aduce ofrande. Templul grec nu are secrete, sanctuarul unde se păstrează statuia zeului este o cameră luminoasă ?i u?or de găsit. Fiind un loc public important pentru ora?ul-cetate, oamenii se adunau în fa?a sau în jurul acestuia pentru a participa la diverse ritualuri religioase sau adunări, din cetate cu diverse prilejuri. Pentru fiecare ora?-cetate, exista cel pu?in un templu dedicat unui zeu. Templul putea fi în două planuri: dreptunghiular(perioada arhaică), dar cel mai adesea fiind construit în plan circular sau tholos(clasicismul târziu). Templul în plan dreptunghiular este alcătuit dintr-o singură cameră sau 3 camere, pronausul(sau vestibulul), naosul(cella), ?i opistodomul(sau camera tezaurului). Camera statuii zeului numită cella se desprinde dintre vechiul megaron micenian(sala centrală a palatului). În func?ie de numărul ?i a?ezarea coloanelor, templele se deosebesc putând fi: aptere(fără coloane pe laturile lungi, prostil(cu coloane în fa?a templului, amfiprostil(coloane în fa?ă ?i în spatele templului) ?i periptere(înconjurate de jur împrejur de coloane.). Ca unitate de măsură pentru dimensiunea generală a templului, grecii au folosit dimensiunea omului necompându-se cu templele egiptene impunătoare ?i misterioase. exemple de temple dorice: Templul zei?ei Demeter (sinonim Ceres) ?i zeul Poseidon (sinonim Neptun) din Paestum (Italia), Templul lui Zeus - Olympia, Panthenonul-Acropole Atena; exemple de temple ionice: Templul zei?ei Arthemis-Efes, Erechteion ?i Templul zei?ei Nike Aptheros-Acropole Atena. Tholosul din Delphi Temple circulare: Tholosul din Delphi, Tholosul din Epidaur. Parthenonul este un monument important aflat în Acropole, Atena. Acesta este un templu doric închinat zei?ei Athena, protectoarea cetă?ii, devenind reprezentativ prin arhitectura greacă ?i fiind un simbol al încrederii în zei ?i virtu?i morale. Acest templu este celebru datorită propor?iilor lui perfecte dar ?i sculpturilor realizate de Fidias la metopele ?i frontoanele de la exterior ?i de la friza ionică la interior. Parthenonul-Acropole, Atena Teatrul Teatrul din Epidaur Teatrul, construit pentru prezentarea spectacolelor sau a serbărilor în cinstea diver?ilor zei. Este un loc public, în aer liber. Acesta este construit pe panta naturală a unui deal, urmărind configura?ia terenului ?i este format din: locul pentru spectatori(tribune sau gradene din piatră) ?i scări de circula?ie, avanscena ?i scena(având altare de rugăciune ?i spa?ii func?ionale pentru desfă?urarea spectacolelor. Vizibilitatea ?i acustica erau foarte bune datorită pantei dar, pentru a se auzi mai bine se folosea un sistem de amplificare a sunetului cu ajutorul unor vase de arame, de formă specială, amplasate la baza gradenelor. Odeonul este o construc?ie de dimensiuni mici, în plan circular, folosită pentru desfă?urarea spectacolelor de teatru ?i a audi?ilor muzicale. Alte exemple pot fi:Teatrul lui Dionyso, Atena ?i Teatrul din Epidaur, Teatrul din Efes, Teatrul din Pergam ?i Teatrul din Milet. Stadioanele Stadioanele sunt locuri publice ce folosesc la diverse activită?i sportive, concursuri, olimpiade. Ele sunt amplasate în pantă, având la început dormă dreptunghiulară, iar apoi cu col?urile rotunjite, ca în zilele noastre. Exemple pot fi: Stadionul de la Delphi sau Olimpia. CURSUL 4 Sculptura În arta greacă, ?i sculptura este reprezentativă având origini legate de obiceiul reprezentării chipului uman, acesta înfă?i?ând fie defunc?i pe stelele funerare, fie învingători în concursurile sau întrecerile sportive ori, reprezentând zeită?i divinizate decorând templele. [Statuara Această categorie a sculpturii ne demonstrează experien?a acumulată de arti?ti de-a lungul vremii. Astfel, de remarcat este statuara de mari dimensiuni reprezentând oameni sau zeită?i cu o anatomie perfectă. Începând cu secolul al VI-lea î. Hr. pentru realizarea statuilor se folose?te piatra. O influen?ă a artei egiptene în sculptura greacă este prezen?a frontalismului, adică statuile sunt parcă încremenite ?i le lipse?te expresivitatea chipurilor. Kouroi ?i Kore Aceaste statui sunt realizate în perioada arhaică ?i reprezintă băie?i ?i fete înfă?i?a?i nud cu o arhitectură a corpului bine propor?ionată ?i dezvoltată, dar cu o atitudine încă încremenită în majoritatea cazurilor. Fa?a este u?or expresivă prin schi?area unui surâs, "surâsul arhaic". Băie?ii sunt numi?i Kouroi iar fetele Korele. Fetele tinere sunt înfă?i?ate cu siluete zvelte, dar de data aceasta toate sunt îmbrăcate în ve?minte bogate. Fa?ă de băie?i, reprezentarea fetelor se face în pozi?ii ?i atitudini mult mai variate, punând în eviden?ă ideea de mi?care. Mâinile sunt reprezentate depărtate de corp, mimând mi?carea bra?elor. Există o grijă pentru detalii, podoabe, bijuterii sau aranjarea părului. Pentru accentuarea detaliilor este folosită policromia(buze, ochi, păr, bijuterii). ?i statuile reprezentând fete ca ?i cele ce reprezintă băie?ii au acela?i surâs arhaic, dar expresiile chipurilor sunt mai variate, sugerând veselia, ironia etc.. Evolu?ia sculpturii atinge apogeul, în perioada clasică, stabilindu-se canoanele de frumuse?e ?i perfec?iune. Astfel în această perioadă, artistul are libertate necondi?ionată în fa?a regulilor rigide. Image:Kore55.jpg|tDe aceea apar mari personalită?i artistice ?i mari ?coli de arte. Artistul pune în eviden?ă diversificarea mi?căriilor ?i ai expresiei fe?ei. Trupurile tinere sunt atletice ?i viguroase, reprezentând idealuri morale ale societă?ii con?tientie de puterea ei. Kore, Muzeul Acropole-Atena   Kouroi, Muzeul Britanic-Londra   Kore, Muzeul Acropole-Atena Arta grecă, în general ?i sculptura în particular exprimă emo?ia colectivă, civilă ?i religioasă a cetă?iilor grece?ti preamarind omul. Punctul culminant al interesului pentru om este atins de Sofocle ce spune că omul este "cea mai mare minune". Nu numai în sculptură ci ?i în pictură, în dramaturgie, se aduc omagii omului. Ceramica in Grecia vase ceramice pentru ulei , grane, vin etc. figurine negre pe fond rosu si figurine negre pe fond rosu cele 2 torti se numeau AMFORE se incadreaza intr-o figura geometrica ( patrat) valoare estetica foarte mare 2 tipuri de arte: 1.constructiva( arhitectura= elemente ajutatoare: sculptura si pictura) 2. expresiva ( amalgam de muzica, dans si poezie- dansul cel mai expresiv se naste in Tribuna Horea- in centru este dansul ajutat de muzica si cuvinte Zeii faceau posibila poezia- pentru a-i incanta pe oameni Catarsis ( avea rol purificator) impletire intre muzica si cantec in care omul isi exprima fericirea , bucuria, incantarea, melancolia, durerea. Tributara farmecului divinizate Arta purificatoare era executata intr-un cadru de ritualuri- ritualul Dionysiac Mimesis arta de a imita arta actorului exprimarea sentimentelor cultul lui Dionysus -mimica dansurile preotilor erau cele mai vechi elemente alei artei in general erau in jur de 15 mii de spectatori COSTUMUL DE TEATRU avea rol de a contura personajul in conditiile scenei in aer liber ; corectand prin supradimensionare , efectul de emanciere a luminii teatrul era realizat cu masti: mai multe fizionomii de batrani, femei, trei tipuri de sclavi masca fixa si accentua trasaturile personajelor si dirija vocea ca o palnie masca era executata din panza apretata, modelata si pictata , strans la spate cu niste curele acelasi suras ca la statui peruci foarte mari; costumele erau vatuite , ornamentele erau viu colorate si mari talpi foarte inalte( 30 cm) COSTUMUL IN EPOCA ARHAICA Costumul barbatesc era robust, nu foarte amplu, arata sanatatea celui care il purta modela volume cilindrice, statice, animate de culoarea formelor geometrice tesute in stofa. Barbatii aveau parul lung, bogat , carlionat, rulat intr-un gen de coc, prins cu cordelute si lasate pe spate pe trup purta o tunica prinsa pe umar ( scurte pentru zile obisnuite si lungi pentru ceremonii iarna purtau o pelerina cetatenii liberi purtau sandale sclavii erau desculti Costumul feminin purtau tunica formata dintr-o tesatura dreptunghiulara rasucita in jurul trupului, care dadeau forme pe umeri erau prinse cu ace PERIOADA CLASICA este cea mai infloritoare perioada a Greciei perioada in care se ajunge la un apogeu ; se stabilesc canoane; se multiplica subiectele incep subiecte cu caracter eroic inspirate din viata cotidiana, din razboaie primele reprezentari teatrale erau sub juristrictia statului, aveau ca bilete placute din plumb spectacolele erau realizate o data pe an sub forma de concursuri prilejuite de sarbatorile dionysiace; erau pregatite cu mult timp in urma actorii erau platiti de stat zilnic se juca o tragedie si o comedie Tragedia in 3 acte- 8 ore ESCHIL ( 525-456 IHr) a trait 69 de ani a scris 90 de tragedii si drame cu satiri ( corpul acoperit cu blana, aveau copite de cal sau tap) a introdus cel de-al doilea actor a redus importanta corului a introdus dialogul Eschil creeaza un personaj care indrazneste sa infrunte autoritatea tiranica a lui Zeus eroul isi asuma suferintele pentru ca era constient de binefacerile capitale aduse umanitatii ORESTIA: este reluata ideea responsabilitatii umane si ca problemele nu sunt intotdeauana pricinuite de Zei ci de necinstea si crimele oamenilor subliniind vointa libera a acestuia. SOFOCLE( 496- 406 IHR) a trait 90 de ani este contemporan cu Fidias – perioada de glorie a clasicismului ( secolul de aur a lui Pericle) introduce cel de-al treilea actor dezvolta dialogul a scris peste 120 de tragedii din care nu s-u pastrat decat - Oedip rege; Electra;Antigona I s-a recunoscut meritul inca din acea vreme importante functii politice si militare denunta goana dupa avutii si puterea de coruptie a banilor Electra:- acelasi subiect ca si la Eschil Antigona: constituie o drama cladita in jurul unui singur personaj( Antigona) vointa omului e foarte importanta destinul este independent de vointa Zeilor este reliefata jertfa suprema pentru valoarea constientei morale Oedip rege: rolul moral este la un extrem sentimentele umane foarte bine conturate omul este preocupat de stari, de dorinte. EURIPIDE(480-406 IHR) Aristotel l-a supranumit “ poetul tragic prin excelenta” Influen?at într-o oarecare măsură de Protagoras, Euripide a împărtă?it unele concep?ii ale sofi?tilor. Din vasta operă a lui Euripide (circa 90 de piese) s-au păstrat 17 ragedii i o dramă satirică (între care„Ion, Ifigenia în Aulis, Troienele, Rugătoarele, Fenicienele, Heraclizii, Oreste, Hecuba, Medeea”.) a fost primul autor dramatic preocupat de prezentarea psihologiei feminine în variate nuan?e ?i ipostaze Euripide a creat conflicte ?i caractere care laicizează în măsură considerabilă dramaturgia elină, mutând accentul asupra omului ?i problemelor sale suflete?ti Personajele lui Euripide nu mai sunt victime oarbe ale fatalită?ii, ci purtători de pasiuni, adesea violente. Ele dezbat probleme filosofice ?i etice, nun?ă maxime Din acest motiv, Euripide a fost supranumit ?i „filosoful scenei”. Euripide a fost totodată un inovator al teatrului antic grec: a restrâns în continuare rolul corului ?i a adus, alături de elementele tragice, ?i elemente comice, prevestind astfel drama. A introdus în compozi?ia tragediei ntriga, peripe?ia, recunoa?terea, prologul ?i a?a-numitul „deus ex machina”, necesar pentru dezlegarea nodului ac?iunii. Euripide a inspirat mari scriitori ca Racine, Corneille,Voltaire,Lessing,Goethe ?.a. În limba română, piese de Euripide au început să fie jucate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în traducerile semnate de Panait Ioanide ?i Petre Dulfu. Medea:- Cruzime dusa la extrem; eroina nu suporta ca sotul sau s-a indragostit de alta si isi oamoara copiii- ea a actionat din instincte nestapanite Dionysiecii reactioneaza din impuls. COMEDIA GREACA Mimul s-a dezvolatat in Sicilia- care era colonie greceasca. Comedia a fost mult tinuta departe de oras-atat din cauza tonului sau trivial cat mai ales din cauza caracterului satiric. Mimul nu dezvolta o actiune propriu-zisa ci se multumea sa infatiseze scene din viata zilnica-satirizau persoane cunoscute si caracterizau betivii, lacomii, sarlatanii ARISTOFAN ( 445-386 IHR) era preocupat sa satirizeze moravuri contemporane uita sa lege actiunea intr-un conflictinchegat nu avea actiune de la cap la coada avea expresii populare satiriza omul politic, arata grandoarea arata viata politica in Grecia incepe perioada in care incepe sculptura- artele frumosului a abordat si tema pacii COSTUMUL MILITAR coif pe cap cu o creasta de cocos pe trup avea chitonul de lana scurta ( modalitati de drapaj) un pieptan de metal care proteja de lovituri aparatori pentru brate si pentru glezne pe deasupra o pelerina scurta- clamis arme: lancea, sabia