Esteticul putem sa-l privim din doua puncte de vedere:
natural ( frumosul natural)
frumosul creat de om 
   Omul la randul lui este artist receptor si critic.
   Estetica incearca sa stabileasca proprietatile frumosului si totodata proprietatile obiectelor.
   Estetica explica efectul frumosului din punct de vedere psihologic si fiziologic si totodata explica fenomene artististice din punct de vedere sociologic si istoric.
   Estetica antica era preocupata sa stabileasca fapte iar estetica moderna pune accent pe explicarea faptelor.
    Explicarea frumosului si a operelor de arta obiective a dus treptat la probleme subiective in functie de atitudinea pe care o adoptam. O imagine ne provoaca o emotie, ne influienteaza modul de a gandi chiar atunci cand nu suntem constienti de acest lucru.
  Estetica este o disciplina cu caracter filozofic si constituie baza teoretica si metodologica a fiecarei arte.
   Toate esteticile pot fi  empirice ( bazate numai pe experienta) sau apriorice ( independente de experienta bazate numai pe ratiune).
   Frumosul poate fi sensibil si intelectual cum arta poate sa fie directa sau simbolica.
   Frumosul inseamna armonie. Gustul tinde sa ia locul frumosului, dupa care mai vorbim de emotie care reprezinta psihologia perceptiei individuale.
   Frumosul este categorie fundamentala a esteticii prin care se reflecta insusirea omului de a simti emotie in fata operelor de arta a fenomenelor naturale si a diverselor arte obiective fabricate de om sau nu.
   Atunci cand frumosul nu mai e privit ca un dat al lumii inconjuratoare, utilitatea lui scade. Avem nevoie de un alt limbaj estetic, care descrie mai corect sentimentele noastre este vorba despre limbajul gustului.
   Gustul este un simt natural ( ca si mirosul, vazul, auzul si simtul tactil)
   Facem cunostiinta cu lumea prin intermediul simturilor noastre si totodata constatam ca nu putem controla simturile cu ajutorul dorintelor noastre.