1732 – 1799

Unul dintre cei mai importanti dramaturgi francezi.

N-a facut scoala de teatru, se pregatise pentru cu totul altceva.
 Era fiul celui mai mare ceasornicar din Paris. Era elev la cel mai
 bun liceu din Paris, Louis le Grand, dar era totdata cel mai 
destept ceasornicar din familia sa. 

Alta placere si slabiciune era muzica, era si profesor de 
muzica al fiicelor regelui.
Se machia, isi punea peruci si mustati – facea pe spionul in Austria,
 la Viena. Cat pe ce sa fie demascat acolo, era sa il prinda cu o 
mare afacere diplomatica facuta cu mare mestesug si inteligenta.

“Vulpile in vie”, despre cine era Beaumarchais. O minte stralucita, 
care functiona foarte bine. La 25 de ani avea foarte multe procese. Era
 propriul sau avocat, studiase Dreptul, se apara singur si castiga procese. 
A sprijinit revolutia americana, a avut o companie care le dadea arme americanilor.

Duce o viata aventuroasa.

Din plictiseala, a scris mai intai “Eugenie”, o piesa plicticoasa s
i neinteresanta, fara succes.

La un moment dat s-a gandit sa prelucreze o piesa mai veche, cu un valet
 foarte destept (Figaro) si cu contele d’Almaviva si cu contesa Rosina.
 Acestea sunt personajele – Figaro era si barbier in timpul liber. Contesa
 era tanara si traia la un tutore al ei, care avea grija sa nu-i faca nimeni
 nici un fel de curte fetei si sa n-o ceara in casatorie, pentru ca avocatul
 care avea grija de ea vroia sa se casatoreasca el cu aceasta fata tanara, 
bogata si fara de parinti.

Prima piesa n-a avut succes, i-a fost dat inapoi. In trei zile a scris alta
 piesa, cu aceleasi personaje insa cu alt subiect. Au curs banii cu duiumul 
pentru ca aceasta a avut succes. Apoi i s-a cerut sa mai scrie o alta piesa, 
cu aceleasi personaje, peste 10 ani. Succesul a fost si mai mare. A devenit 
cel mai vazut dramaturg la teatrul national al Frantei. Lumea statea la coada
 la bilete, ca niciodata, cu o zi inainte. (de bagat rezumat Figaro).

Se faceau tot felul de presupuneri, ca de fapt contele e umilit in aceasta 
piesa – nu contele e victorios, ci Figaro, un om din starea a treia. Un om
 din clasa care facuse revolutia, cea mai sangeroasa, care a folosit ghilotina.