Jocul dragostei si al intamplarii, de Pierre de Marivaux
Comedie in trei acte - jucata pentru intaia data de comedianti italieni la 23 ianuarie 1730

* Domnul Orgon - batran gentilom
* Mario - fiul sau
* Silvia - fiica sa
* Dorante - pretendentul Silviei (deghizat in Burguinon)
* Lizeta - camerista Silviei
* Arlechin - valetul lui Dorante 
(cand piesa a fost jucata mai tarziu si la Teatrul Francez, Arlequin a fost numit Pasquin)
* Un lacheu

De la curs:
Doi tineri au din partea preopinentilor lor (personajele pe care familia i-a
 desemnat sa devina sotul persoanei respective), insa nu sunt simple marionete. 
Parintii se inteleg intre ei inainte, insa nu-l spun pe tot copiilor lor, 
le lasa o mica marja de joaca.

Cei doi sunt din familii instarite si nobile, cultura, si nu sunt impotriva 
casatoriei din principiu. Insa nu se cunosc, familiile lor stau in orasele 
diferite. Parintii hotarasc ca ei trebuie mai intai sa se cunoasca. 

Vine baiatul destinat lui Sylvie si ea are o idee. Se gandeste cum sa-l puna 
pe tanar intr-o situatie in care sa-si dezvalui adevarata lui personalitate.
 Atunci el se hotaraste sa se prezinte ca servitorul stapanului sau, 
face schimb de locuri cu el. 

Sylvie, fara sa spuna nimanui nimic, in afara de fratele sau care banuieste si 
o ghiceste, se prezinte si ea ca subreta. Tinerei nu-i place servitorul prezentat
 drept stapan deloc (Arlequin), e grosolan si mai batran, nu-i place nici cum vorbeste.

Tanarului nu-i place nici lui servitoarea care se da drept stapana, nu e nici
 fina, nici rafinata, nici prea frumoasa, si sunt amandoi suparati de-a 
binelea de aceasta situatie.

Lucrurile se vor rezolva pana la urma – fata e categorica, acel pretendent 
prostut si grosolan nu-i place, nici nu intra in discutie sa fie el alesul. 
Insa ei ii place de valet.

Quiproquo. Prin actul doi cei doi au mustrari de constiinta ca se simt atrasi 
de asemenea personaje de rang inferior. Servitorii profita de situatie pentru 
a-i seduce pe cei pe care-i cred stapani. 

Servitoarea ii marturiseste tatalui lui Sylvie ca ii place Arlequin si ala 
amuzat ii da binecuvantarea.

Pe Sylvie o apuca orgoliul atunci cand isi da seama ca cel pe care il credea 
stapan este atras de subreta ei. Se linisteste de-abia cand afla adevarul, 
dar nu-i spune si lui.

In actul trei, Sylvia merge pana intr-acolo incat sa-l determine pe baiat sa
 o ceara de nevasta pe ea ca subreta. El deja isi daduse consimtamantul ca
 valetul sau sa se casatoreasca cu asa-zisa stapana.

Reuseste, il face gelos si cand sa dea sa plece, ii marturiseste. Totul revine 
la normal. Valetii isi jura dragoste vesnica si cei doi tineri raman impreuna.

Cei doi sunt foarte potriviti in fond, si foarte bine alesi ca sa se placa. 
Pretentia celor doi de a fi foarte bine judecata aceasta viitoare casatorie 
a lor si de a fi intr-adevar o casnicie bazata pe intelegere.