La fel cum in Grecia si evul mediu, comedia a prezentat o oarece intarziere fata de tragedie, la fel si in comedia clasica franceza, a trebuit sa asteptam aproape 30 de ani pana ce comedia a reusit sa se situeze la acelasi nivel cu tragedia: Cidul - 1636 vs Scoala femeilor 1662 - biografia lui Moliere este esentiala pentru intelegerea operei sale. - productia sa dramatica se imbina intim cu viata sa - adevaratul nume - Jean-Baptiste Poquelin - nascut la Paris, 1622; tatal sau era burghez instarit, tapiterul regelui - mama sa a murit cand avea 10 ani; el n-a cunoscut o viata de familie calda si duioasa, tata sau impunand conditii de viata edstul de grele familiei - a facut studii serioase la colegiu si se crede ca apoi a facut si dreptul - de tanar, Moliere a frecventat reprezentatiile teatrale de la Hotel de Bourgogne si pe acelea, mai amuzante si mai vii, ale commediei dell'arte si ale teatrelor de balci - astfel s-a trezit in el pasiunea pentru teatru, care l-a impins de tanar sa-si consacre intrega sa viata teatrului - conceptiile sale de viata au fost modelate si de studiile pe care le-a facut cu Gassendi; om de stiinta, filozof, ostil lui Aristot si partizan al lui Epicur - acesta practica o filozofie cu un caracter materialist, care punea accentul pe cunoasterea naturii omului - intra in contact cu artisti de tanar, renunta la functia de tapiser, mostenita de la ta'su - 1643 (@21) se intovaraseste cu un grup de actori, dintre care cei mai de seama fratii Bejart si fondeaza o trupa de teatru, care capata numele "modest" de "Ilustrul teatru" si in care foarte curand Moliere devine adevaratul conducator, in calitate de director, actor si apoi furnizor de piese. - cu tot acest titlu pompos, trupa face afaceri foarte proaste, e amenintata cu ruina materiala si este nevoita sa paraseasca Parisul, plecand intr-un lung turneu in provincie, care dureaza 12 ani, din 1646 in 1658 - perioada grea, agitata ptr el, dar si foarte fecunda pentru pregatirea marii sale creatii teatrale - strabate Franta in lung si-n lat, jooaca in orase in fata marii nobilimi de provincie si a burhgeziei ca si a poporului de jos si, foarte deseori, pentru a face fata nevoii unui repertoriu nou scrie farse si unele din comediile sale mai putin importante - numai nesfarsita sa dragoste ptr teatru permite lui Moliere sa invinga toate greutatile si sa asigure existenta si reputatia trupei sale, despre care incepe sa se vorbeasca si la Paris - in acest lung turneu a cunoscut societatea franceza printr-un contact direct cu toate clasele si paturile sociale - nobilime, burghezie, oameni simpli de la orase si tarani. - o cunoastere perfecta a obiceiurilor, calitatilor si viciilor, pe care le va zugravi atat de just in teatrul sau - modificari asupra unor texte imperfecte - acest turneu l-a desavarsit si ca actor si ca autor dramatic - 1658, intoarcerea la Paris: trupa se instaleaza mai intai in sala numita Micul Bourbon si apoi in cea de la Palais-Royal, unde va ramane pana la moartea sa - protectia deosebita a lui Ludovic XIV, care acorda trupei titlul Troupe Royale - aceasta protectie va avea o mare inraurire si asupra productiei sale si asupra soartei unora din operele sale --------------------- De la curs: 1622 – 1673 Era fiu de tapiter, tapiterul regelui. Fiind platit regeste, era totusi de-o zgarcenie nemaipomenita, avea un caracter imposibil (tot mobilierul era tapitat, iar el era un om foarte bogat). Numele este unul de scena. A trait putin, 50 de ani, pentru ca avea o tuse neplacuta care l-a chinuit. A murit dupa cea de-a patra reprezentatie a piesei Bolnavul inchipuit. Din cauza piesei Tartuffe a fost excomunicat de biserica si n-a putu fi inmormantat cum se cuvine. N-a putut fi inmormantat in cimitir, in loc sfant, a fost inmormantat la margine de drum. De cand a fost mic, se ducea cu bunicul lui pe Pont Neuf, care uneste centrul Parisului (Ile de la Cite), cu Rive Droite (latura dreapta a Senei). Acolo veneau actorii italieni, de Commedia del Arte – spectacole prezentate publicului fata texte, cu un text improvizat, incantatoare. Moliere se hotarase demult sa faca teatru cand va fi mare. Insa tatal lui dorea sa fie avocat si il da la scoli superioare pentru avocatura. Insa vede tot ce insemna teatru la o mica trupa a fratilor Bejart – trei actori, doi baieti si o fata. Dadeau spectacole in stilul Commediei del Arte italienesti. Face impreuna cu ei o trupa de teatru, cu Moliere ca director pentru ca avea idei. Aproape un an de zile au facut asta si s-a umplut de datorii, pentru decoruri, pentru costume – cat pe ce sa intre la inchisoarea datornicilor pentru asta. Cand a auzit tatal sau, s-a infuriat si l-a dat afara din casa lui, sa se duca unde-o sti, dar nu la Paris. A scos din buzunar bani grei ca sa-i plateasca datoria, insa i-a spus sa plece. Moliere pleaca in provincie pentru 10 ani, alaturi de trupa Bejart. Merg si dau spectacole din sat in sat, din oras in oras, pe bani putini – cea mai buna scoala de teatru, atunci i-au venit in cap subiecte. Incetul cu incetul va aborda si subiectele frantuzesti, in afara de cele italienesti. Mereu asculta povesti si le retinea pentru ca avea o memorie foarte buna. Francezii fiind oameni cu spirit, aveau multe farse si inventau tot felul de povestioare amuzante. La un moment dat i s-a dus buhul pana la Paris si s-a pomenit chemat la curtea lui Ludovic al XIV-lea. Regele Soare era un om inteligent. Lui Moliere ii placea domnisoare Bejart, care era o actrita buna. Fara nici un ban de la parinti, a sosit la curte, la Versailles, unde a prezentat doua piese. O tragedie – Alexandru cel Mare (Machedon), nu foarte buna, insa farsa pe care a prezentat-o a avut un succes nemaipomenit. S-a ras in hohote si a fost angajat pe loc. Intre Moliere si Ludovic s-a legat o simpatie reciproca, incat pana la urma unul dintre copiii lui Moliere a fost botezat de rege. Palais Royal de la Paris, de langa Luvru era locul unde se dadeau reprezentatiile la Paris. Din acel moment, s-a apucat de scris piese si a devenit actorul preferat al regelui. Aveau conversatii ca de la egal la egal. Cand a prezentat Tartuffe, a fost foarte criticat si pedepsit de autoritatile religioase, insa regele a fost de partea lui fara nici un fel de rezerve.Deosebit de talentat si de inteligent. Regele se incurcase cu niste femei, de exemplu cu o fosta sotie a unui actor, care il tot para pe Moliere cu diverse ocazii. Moliere a indurat cat a indurat, insa a scris si despre ele – care le face praf. A avut un curaj nebun, caci putea sa intre in dizgratia regelui. S-au astamparat, iar el si-a vazut de treaba – acum incepe sa scrie piesele mari. Incepuse cu piese usurele, care vorbeau despre influente straine, despre mode straine, obiceiuri aiurea – un fel de critica din afara. Putea face o critica sociala foarte severa. De pilda, la curte femeile trebuiau sa aiba o stiinta inalta (chimie, matematica). Bineinteles ca Moliere le trimite la cratita, la obiceiuri mai simple pentru o femeie. Femeile erau caraghioase, facand parada de stiinta lor. Piesele prind imediat, subiectul era savuros, burghezele care nu-si vedeau de treaba lor sau de gospodaria lor. Scoala femeilor, scoala barbatilor, scoala nevestelor, si critica scolii nevestelor (vorbeste despre cum trebuie scrisa o piesa de teatru) sunt cele mai putin vehemente, de la inceput. “Cand zugravesti oamenii, trebuie sa-i zugravesti dupa natura. Ti se cere ca portretele sa semene cu modelul lor viu si n-ai facut nimic daca nu ti-ai zugravit contemporanii in asa fel incat sa poata fi recunoscuti. Intr-o piesa serioasa, ca sa nu fii criticat, e destul sa spui lucruri bine cumpanite si bine scrise. In comedie insa, nu-i destul. Aici trebuie sa fii spiritual, si nu e putin lucru sa-i faci pe oamenii de spirit sa rada.” “Stiti ca sunteti nostimi cu regulile voastre? Care sunt bune doar ca sa ii puneti in incurcatura pe ignoranti, si sa ne pisati pe noi toata ziua. Daca ne-am lua dupa ce spuneti, s-ar zice ca regulile acestea ale artei ar fi taina tainelor si totusi, nu-s decat cateva observatii la indemana oricui, pe care o minte sanatoasa le-a facut asupra pricinilor ce-ar putea scadea pretul desfatarii cu aceste poeme. As vrea grozav sa stiu si eu daca nu cumva principala regula, regula regulilor, este tocmai regula de a placea. Eu sustin doar ca marea arta este arta de a placea.”