Regele Lear, de William Shakespeare * Lear - rege al Britaniei * Regele Frantei * Ducele de Burgundia * Ducele de Cornwall * Ducele de Albany * Contele de Kent * Contele de Gloucester * Edgar - fiul lui Gloucester * Edmunt - fiul nelegitim al lui Gloucester * Curan - un curtean * Oswald - intendentul Gonerilei * Batranul - vasal al lui Gloucester * Doctorul * Bufonul * Un ofiter in slujba lui Edmund * Un curtean din suita Cordeliei * Un herald * Slujitorii lui Cornwall * Goneril \ * Regan - fiicele lui Lear * Cordelia / * Cavaleri din suita lui Lear, ofiteri, ostasi, soli si curteni Actiunea se petrece in Britania Datata la 1604-1606 De la curs: Baza este o poveste, asemanatoare cu creatia literara populara, cu basmul literar, dar e mai mult de-atat. Problematica interesanta, multa filosofie, interesanta punerea in scena a piesei. Piesa “pagana”, nu cu fond religios. Nefericirea traita de Lear la batranete. Vrea sa-si imparta averea si puterea celor doua fete – solutie nefericita aleasa de Lear, pentru ca nu se bazeaza pe cunosterea caracterului fetelor (rele, necinstite, nepotrivite pentru cadoul tatalui lor). In ajutorul sau sare fata pe care el o napastuise, isi luase mana de pe ea, o lasase sa se duca in Franta cu sotul sau de treaba si serios. Ea il salveaza. Ea cade victima ca urmare a acestui gest, este ucisa in fata lui, neputincios, nu o poate apara. Dupa batalie, in inchisoare, este omorata. Pedeapsa pentru Lear, ajunge sa considere moartea Cordeliei ca pe cea mai grea lovitura pe care i-o aduce soarta. Ajunge si la o intelegere frumoasa a sentimentelor, anume ca moartea unui copil pentru un parinte este catastrofa cea mai mare. Cand i se ofera inapoi tronul, averile si puterea, nu le mai vrea. Nu mai are dorinte. Este atat de lovit de moartea copilului sau incat nimic nu poate suplini – adevar de viata foarte bine prins. Prin el, Lear, cu tot ce-a gresit in viata, se rascumpara cumva, se reabiliteaza. Este tatal care sufera imens la moartea copilului sau. Raul facut este imens, era orgolios si doritor de putere. Traieste o renastere in urma unei rataciri a mintii – innebuneste in timpul furtunii. Ce il echilibreaza si ce-l face sa revina la dorinta de a trai este prezenta Cordeliei. Odata moarta, pleaca si Lear, pentru ca e parasit de forta care il facea sa traiasca. Lear ajunge la adevar prin suferinta. Scena de nebunie de dinainte de a veni Cordelia, in care innebuneste din cauza celor doua rautati care il alungasera “Bieti oameni goi, pe oriunde ati fi perfida biciuire a fortunei cum o rabdati? Cu capul gol sleiti de foame in haine zdrentuite de furtuna cum va parati? Gandeam la toate acestea putin, mult prea putin inainte…” O scena a adevarului, care aduce o calificare a lui. Adevarul vietii, al momentului, foarte bine surprins in compozitia propriu zisa a piesei. ---------------------- - paralela cu Timon din Atena - indicatie scenica "intra Lear, impodobit fantastic cu flori salbatice", apoi prima replica - "Eu sunt regele" - mod de gandire folcloric, de basm popular, in gandire si actorie - in intreaga lui opera, dar in special in piese ca aceasta - "amestecul original de impetuozitate, darzenie si ingaduinta fata de sine devine hidos la Lear prin caracterul lui anti-uman distructiv. [..] Setea de razbunare a lui Lear e atat de acuta, incat atunci cand regele Frantei declara ca e gata s-o ia pe Cordelia fara zestre, el repeta ca nu mai este copilul lui" - desi nu lipsit de inteligenta (in limitele paranoiei), Lear si-o eclipseaza aproape total in izbucnirile sale colerice si totodata poetice. - ca si Timon, nu poate accepta sfaturi de la oamenii de bine - cand il gaseste pe kent in obezi, nu crede cand acesta-i spune cine l-a ferecat - lear vs gloucester - ambii creduli, in varsta esentialmente buni, dar egocentrici, nu vad realitatea, se leapada de copiii care ii iubesc si care ii vor ingriji mai tarziu, amandoi se dezic de legaturile firesti intre parinte si copil, se incred in copiii care-i vor renega etc. Lear se va intelepti in "nebunie", iar Gloucester va incepe sa vada in "orbire"