Tamerlan cel mare (Tamburlaine the Great), de Christopher Marlowe

* Mycetes, regele Persiei
* Cosroe, his brother.
* Theridamas, Meander, Ortygius, Ceneus, Menaphon - lorzi persani
* Tamerlan, pastor scitian
* Techelles,Usumcasane, adeptii lui
* Baiazid, imparatul turcilor
* KING OF FEZ.
* KING OF MOROCCO.
* KING OF ARGIER.
* KING OF ARABIA.
* Sultanul Egiptului
* Guvernatorul Damascului
* Agydas, Magnetes - Median lords.
* Capolin, un egiptean
* Philemus, Bassoes, Lords, Citizens, Moors, Soldiers, and Attendants.

* Zenocrate, fiica sultanului din Egipt
* Anippe, slujnica ei
* Zabina, sotia lui Baiazid
* Ebea, slujnica ei
* Virginele din Damasc

Edward Alleyn performed the role of Tamburlaine, and it apparently became one of his signature roles.

Timur Lenk a fost un cuceritor mongol, întemeietorul unui imperiu cu capitala la Samarkand (astăzi în Uzbekistan) și al dinastiei timuride.
Statul întemeiat de el era vast, dar a avut existență efemeră. Imperiul se întindea din vestul Chinei până la Marea Caspică și din Pakistan  până în Siria. În 1404, expansiunea hoardelor sale spre vest l-au adus în conflict cu Imperiul Otoman, în privința dominației Anatoliei. În bătălia de la Ankara, l-a înfrânt și făcut prizonier pe sultanul Baiazid I (Bayezit Yildirim, „fulgerul”). Acesta a murit în captivitate. Timur a dispus inițial ca Baiazid să fie ținut într-o cușcă și arătat fiilor acestuia.
Voind să arate dorința lui de reînnoire a Islamului și pentru legitimarea funcției de conducător mongol, Timur se căsătorește cu o fată din neamul lui Ginghis Han. El nu va deveni han. Atribuția aceasta a fost preluată de subordonați ai lui, care făceau parte din populația Çagatay. Timur primește titlul de emir. Prin căsătoria lui cu Sarai Mulk folosește și titlul de Gurkani  (ginerele lui Ginghis Khan).
Ca emir, reușește să extindă imperiul de durata cea mai scurtă din istoria Asiei centrale, fiind cunoscut în istorie ca un cuceritor fără scrupule, care lasă să fie masacrată populația orașelor cucerite, numărul victimelor cifrându-se la sute de mii. În mod deosebit au fost masacre în rândurile popoarelor din India și Georgia, revoltele fiind înăbușite cu cruzime. La cucerirea orașului persan Isfahan, în anul 1387, au fost făcute 28 de movile din capetele prinzionierilor, în număr de circa 70.000, sau în orașul Isfizar, unde, din ordinul său, au fost zidiți de vii două mii de oameni.
Cu toată cruzimea lui, avea un sistem de tratare în mod diferențiat a prinzionierilor, astfel aristrocrația și preoțimea teritoriilor ocupate erau cruțate, trebuind însă să-și răscumpere libertatea. Timur căuta ca prin bunurile jefuite să readucă Transoxania într-o perioadă de înflorire economică.

--------

Tamburlaine the Great begins with a prologue declaring that, unlike the silly wordplay of previous literature, this play will feature the ‘‘high astounding’’ words and actions of a conqueror. Act 1 then opens with the king of Persia, Mycetes, complaining to his brother Cosroe of a band of outlaws led by a ‘‘Scythian’’ shepherd named Tamburlaine. Scythians would technically have lived north and northeast of the Black Sea, but Marlowe uses the term interchangeably with ‘‘Tartar,’’ which signi- fies the area of East Asia controlled by Mongol tribes. Cosroe criticizes his brother for being a weak and foolish king, and Mycetes instructs his chief captain Theridamas to kill Tamburlaine and his band before they enter Persia. Then, two Persian lords inform Cosroe of widespread unrest and offer him the crown, which Cosroe accepts.

Act 1, scene 2 introduces Tamburlaine, who has captured the Egyptian princess Zenocrate and is declaring his love for her. Theridamas arrives with one thousand soldiers, compared to Tamburlaine’s five hundred, but Tamburlaine convinces Theridamas in a parlay to join his side. In act 2, Cosroe joins with Tamburlaine to overthrow his brother. When Mycetes hears of this, his lord Meander forms a plan to throw gold on the field in order to distract soldiers, whom he considers to be greedy thieves. Tamburlaine encounters Mycetes attempting to hide his crown in a hole; Tamburlaine tells Mycetes that he will not steal his crown yet, but take it when he wins the battle. After Tamburlaine and Cosroe conquer Mycetes’s army, Cosroe departs for Persepolis, the capitol. Tamburlaine decides to challenge Cosroe to a battle for the Persian crown. Tamburlaine triumphs and Cosroe dies, cursing Tamburlaine and Theridamas. 

Suddenly a powerful figure, Tamburlaine decides to pursue further conquests. A campaign against Turkey yields him the Turkish king Bajazeth and his wife Zabina as captives; he keeps them in a cage and at one point uses Bajazeth as a footstool.

After conquering Africa and naming himself emperor of that continent, Tamburlaine sets his eyes on Damascus; this target places the Egyptian Sultan, his father-in-law, directly in his path. Zenocrate pleads with her husband to spare her father. He complies, instead making the Sultan a tributary king. The play ends with the wedding of Zenocrate and Tamburlaine, and the crowning of the former as Empress of Persia.

In Part 2, Tamburlaine grooms his sons to be conquerors in his wake as he continues to conquer his neighbouring kingdoms. One of his sons, Calyphas, preferring to stay by his mother's side and not risk death, incurs Tamburlaine's wrath. Seeing this son as a coward, Tamburlaine kills him in anger after a battle in which he refuses to fight. During this time, Bajazeth's son, Callapine, plans to avenge his father's death. Finally, while attacking an Islamic nation, he scornfully burns a copy of the Qur'an and claims to be greater than God. Suddenly, Tamburlaine is struck ill and dies, giving his power to his remaining sons, but still aspiring to greatness as he departs life.