Hecuba, de Euripide * Umbra lui Polydoros, fiul Hecubei si al lui Priam, fratele lui Hector si al lui Paris * Hecuba, fosta regină a Troiei * Corul troienelor captive * Polyxene, fiica Hecubei * Odiseu * Talthybios, crainicul aheilor * O slujitoare * Agamemnon * Polymestor, rege al tracilor * Captive troiene, oameni din suita lui Odiseu și Agamemnon, gărzi trace. Acțiunea dramei se petrece pe coastele Traciei, în Chersone-sos. Aproape de mare este rînduită tabăra aheilor, în mijloc cortul lui Agamemnon. Mai departe se află țarcul navelor scoase pe mal. E noapte, spre dimineață. Din ceața marină se înfiripă umbra lui Polydoros - prologul - inceput nemaiintalnit in alta tragedie antica. Fragment relevant din prolog: "Și toți aheii, lăsîndu-și ancorate navele, zăbovesc de-a lungul coastelor Traciei, pentru că fiul lui Peleu, Ahile, s-a arătat deasupra mormântului său și-a oprit pe loc toată oastea helenilor, ce sîrguia către casă, cu vîslele înspumate de valuri. El stăruie s-o ceară pe sora mea, Polyxene, drept jertfă dulce și răsplată la mormîntul său ; și-o va dobîndi. Nu va rămîne fără să-și primească de la prieteni partea lui din pradă." Astăzi Moartea, hărăzită de Soartă, îmi va duce sora. Și astfel, sub ochii mamei mele se vor afla două cadavre, două cadavre de copii, al meu și al acestei nefericite fecioare. Deoarece și eu, sărmanul de mine, pentru a-mi cîștiga un loc de îngropăciune, mă voi arăta, împins de valul mării lînced, la picioarele unei sclave. Visul premonitor al Hecubai: "Văzut-am un lup cu laba mînjită de sînge sflșiind o ciută pestriță, răpită genunchilor mei fără milă. Și încă un temei de spaimă : umbra lui Ahile nălucită în vîrful înalt al mormîntului său cerînd prinos de cinste pe una din aceste vlăstare ale Troiei atît de amarnic lovite." Dezbatere in armata helena: Agamemnon lua partea sorei Cassandrei, fiii lui Tezeu sustineau ideea sacrificarii Polyxenei. Odiseu a intervenit decisiv in discutie, avand faima unui bun demagog. Hecuba catre Odiseu: "Nu crezi că te arăți a fi un ticălos, cînd iei aceste hotărîri, tu care, după ce m-am purtat cu tine cum mărturisești că m-am purtat, departe de-a mă ocroti, mă asuprești cu tot răul, din toată puterea ta? Sămînță afurisită a demagogilor, vânători de onoruri." Odiseu: "Suntem stăpînii Troiei și trebuie s-o dăruim pe fiica ta celui mei dîrz erou, care poftește o jertfă de sînge. De răul acesta suferă cele mai multe cetăți : omul însuflețit de însușiri alese nu dobîndește cu nimic mai mult decît ticăloșii. [..] Tu spui că soarta-ți este vrednică de plîns, ascultă însă și răspunsul meu : și noi avem la rîndune femei bătrîne la fel de amarnic lovite ca tine[..]" Polyxena - atitudine demna, superioara in fata celui care o inrobeste. Gaseste fericire in moarte: "Cel neobișnuit cu josnicia îndură, poate, jugul, însă cu prețul cîtor suferințe? Moartea i-ar da mai multă fericire decît traiul; căci viața fără frumusețe este o cumplită povară." Whoops: POLYXENE Rămîi cu bine, Polydoros, fratele meu, care te afli printre călăreții traci! HECUBA Oare să mai trăiască? Nu cred. Prea m-au copleșit nenorocirile de pretutindeni. Din ce povesteste crainicul aheilor: "Cînd Polyxene auzi hotărîrea stăpânului își apucă veșmîntul de la vîrful umărului și-l rupse pînă la brîu, în preajma buricului, lăsînd să i se vadă sînii și pieptul nespus de frumos, de statuie. Apoi, coborând un genunchi pe pămînt, grăi aceste cuvinte, cele mai neînfricate din toate: „Sunt pregătită, iată pieptul meu, lovește-l tinere războinic, dacă socoti să lovești aici sau, dacă vrei la rădăcina gîtului, iată-mi grumazul, ți se îmbie"." Relatarea jertfirii Polyxenei, voalată de fiorul sacru al atîtor îndurerate și tragice amănunte, așa cum ni se desfășoară si în povestirea lui Talthybios, are turburătoare asemănări cu aceea a săvîrșirii Ifigeniei, fiica lui Agamemnon, la Aulis, destinele] paralele ale celor două fecioare martire, una la începutul și altaj la sfîrșitul războiului troian, întregindu-se într-o simetrie gravă si simbolica. Hecuba o trimite pe slujitoare sa aduca apa de mare pentru spalarea cadavrului Polyxenei. Intre timp, corul se tanguieste si blestema ziua in care Paris i-a daruit marul de aur Afroditei. Slujnica se intoarce cu corpul lui Polydoros. Hecuba il jeleste pe Polydoros. Asemenea bocitoarelor noastre, Hecuba jelește cînd în vorbe rostite, cînd în cuvinte cîntate ; alunecarea tînguitoare de la un fel de expresie la altul a fost redată în tălmăcirea de față prin alternarea versului cu proza. In vechime, mai ales în țăriie răsăritului, bocetul era întărit de gesturi violente : toți însoțitorii unui cadavru de spiță regală își brăzdau obrajii cu unghiile pînă la sînge și își loveau creștetul și pieptul cu pumnii. Intra in scena Agamemnon, sa afle de ce Hecuba nu a venit dupa cadavrul fiicei sale. Disperarea mamei indurerate il convinge pe aheu sa o ajute sa se razbune (doar sunt cuscri, heh). Conditia lui Agamemnon e sa nu afle aheii, pentru ca erau aliati cu regele trac. Hecuba: "[..]fă ca femeia aceasta (arătînd-o pe sclava care a găsit cadavrul lui Polydoros) să treacă nevătămată prin mijlocul taberei. (Adresîndu-se sclavei) Tu du-te, află-l pe străinul trac și spune-i : „Hecuba, fosta regină a Troiei, te cheamă spre cîștigul tău și nu mai puțin al ei. Adu-ți cu tine copiii, deoarece trebuie și ei să cunoască spusele sale." Agamemnon se întoarce în tabără, urmat de slujitoarea Hecubei. Corul isi deplange soarta. Apare si Polymestor, cu copiii sai si insotit de garzi. Razboinicii traci se retrag la comanda lui, caci are incredere in Hecuba, care vrea sa-i spuna un secret. Il imbie cu aurul priamizilor; apoi il roaga sa-i faca scapate niste lucruri de pret pe care le are ascunse in tabara captivelor. "Strecoară-te în cort și, după ce vei împlini cele ce trebuie să le-mpli-nești, întoarce-te din nou cu fiii tăi acolo unde și-a găsit lăcaș feciorul meu" - Haha Se aud urletele lui Polymestor. Copiii ii sunt macelariti de catre troiene, iar lui ii sunt scosi ochii. Polymestor este furios. Apare Agamemnon, pe post de arbitru intre Polymestor si Hecuba. "Poate la voi a-ți ucide oaspeții este un fleac, dar pentru noi, helenii, aceasta-i mîrșăvie. Dacă din judecata mea te-aș scoate nevinovat, cum crezi că aș putea să scap de mustrări ?" Hecuba are momentul ei de satisfactie cand raspunde batjocoritoare vorbelor disperate si blestemelor lui Polymnestor. Totusi, are si Polymnestor parte de razbunare, spunandu-le Hecubai si lui Agamemnon ce a prorocit Dionysos, prezicatorul tracilor. Anume: moartea Cassandrei si a lui Agamemnon, de mana Clitemnestrei. Agamemnon e furios, Polymestor e evacuat cu forta. Agamemnon se îndreaptă spre tabără. CORUL "Purcedeți spre șirul de vase, dragele noastre,purcedeți în corturi, să ne supunem la chinul robiei! Aceasta-i porunca neiertătoarei Anarike."* * Ananke, întruchiparea necesității fizice și morale, a constrîngerii exterioare și interioare.