Sintaxa de definire a unei variabile de tip structură este următoarea:
struct {...} variabila;
Variabilele definite cu această sintaxă au un tip de dată anonim (nu se pot face atribuiri între ele).

Putem rezolva mai elegant problema dacă definim un tip de dată structură cu următoarea sintaxă:
typedef struct TIP_STRUCTURA {...};
TIP_STRUCTURA variabila1, variabila2, vector_structuri[100];

Membrii unei structuri se accesează folosind operatorul . astfel:
typedef struct{
   int a, b;
   float c;
   } TRIPLET;
TRIPLET t;
...
   if (t.a==0) ...
...


Două variabile de acelaşi tip structură se pot atribui una alteia, dar nu se pot compara între ele!

Scrieți un program în care să se definească o structură Punct ce are ca membrii coordonatele x și y. Să se citească de la tastatură coordonatele pentru un Punct p și să se afișeze sub forma (x,y).

Observați folosirea structurilor (definire, accesare membrii).

Moduri în care timpul poate fi exprimat într-un program C:

• Printr-un întreg lung (tip de date time_t, echivalent cu long int), ce reprezintă numărul de secunde față de ora 0 din 1 ianuarie 1970.
• Printr-o structură cu numele tm ce conține:

  struct tm { // definita in time.h
      int tm_sec,tm_min, tm_hour; // sec (0-59), min (0-59), ora (0-23)
      int tm_mday, tm_mon, tm_year; // zi (0-31), luna (0-11), an (dupa 1900)
      int tm_wday; // ziua din saptamana (0-6)
      int tm_yday; // ziua din an (0-365)
      int tm_isdst; // +1 Daylight Savings Time, 0 No DST, -1 don't know
  };
  

Pentru a facilita lucrul cu date ce reprezintă timpul sunt declarate în biblioteca time.h mai multe funcții. Câteva funcții din time.h:

• time_t time(time_t*) returnează ora curentă (ca număr de secunde); această valoare se pune și la adresa trimisă ca parametru (excepție când se apelează time(NULL) - atunci se va întoarce timpul doar ca rezultat al funcției)
• struct tm* localtime(const time_t*) transformă o dată din format time_t în struct tm; funcția întoarce un pointer la o structură de tip tm
• char* asctime(const struct tm*) transformă din struct tm într-un șir de caractere ce va reprezenta data în format human-readable
• char* ctime(const time_t*) transformă din time_t într-un șir de caractere ce va reprezenta data în format human-readable

Să se scrie un program pentru afișarea orei și datei folosind funcțiile din time.h descrise mai sus.

Să se scrie și să se verifice o funcție pentru transformarea orei din struct tm în șir de caractere (se vor afișa oră, minut, secundă) :

Rezultatul funcției este același cu al doilea argument și reprezintă adresa unde se depune șirul de caractere rezultat.

Să se definească o structură pentru un vector struct vector de întregi alocat dinamic care conține:

• int* v - adresa vector
• int cap - dimensiune alocata (maxima)
• int n - dimensiune efectiva (număr de întregi stocați)

Să se scrie funcții pentru:

• inițializarea unui vector (cu o alocare initiala de memorie): void init_vector(vector *a, int nr)
• adăugarea unui nou element la vector (cu o eventuală realocare a vectorului): void adauga_vector(vector *a, int n)
• afișarea unui vector: void scrie_vector(vector *a)

Testaţi programul adăugând pe rând, şi afişând vectorul după fiecare adăugare, numerele de la 0 la 100.

Să se definească o structură pentru un număr complex cu componente reale (de tip float) şi funcţii pentru operatorii aritmetici cu numere complexe:

• adunarea: complex adunare(complex a, complex b)
• scăderea: complex scadere(complex a, complex b)
• înmulţirea: complex inmultire(complex a, complex b)
• ridicarea la o puterea întreagă: complex putere(complex a, int putere)
• afişarea sub forma (re,im): void scrie(complex a)

Folosind funcţiile anterioare, să se scrie un program pentru calulul valorii unui polinom de variabilă complexă cu coeficienţi reali.

Să se scrie un program pentru citirea unor cuvinte și afișarea numărului de apariții al fiecărui cuvânt.

Problema se va rezolva în două variante diferite:

• Se va folosi un vector de char* pentru cuvinte (char **) și un vector de numere întregi. Cei doi vectori se alocă și extind dinamic (se realocă dacă este nevoie).
• Se va defini o structură Pereche ce conține un cuvânt și numărul lui de apariții și un vector de astfel de perechi. Vectorul se alocă și se extinde dinamic.